ICG Romania

Ce se întâmplă dacă invenția nu este un accident fericit, ci o disciplină cu reguli care se pot învăța?

O invenție despre invenție

În 1946, un tânăr inginer al marinei sovietice, Genrich Altshuller, lucra în departamentul de inspecție a invențiilor din cadrul flotilei Mării Caspice. Prin mâinile lui treceau, zi de zi, cereri de brevet din cele mai diverse domenii.

La un moment dat a observat ceva ce scăpase tuturor până atunci: invențiile nu erau întâmplătoare. Dincolo de domenii care nu aveau nimic în comun — metalurgie, chimie, mecanică, agricultură — soluțiile inventive se repetau. Aceeași idee de fond rezolva, sub forme diferite, probleme complet diferite. Concluzia care avea să îi marcheze viața a fost simplă și, pentru epoca aceea, subversivă: dacă invenția are tipare, atunci invenția se poate învăța.

Ideea nu i-a adus recunoaștere imediată. În 1950 a fost arestat și condamnat la 25 de ani de detenție, pe care a început să îi execute în lagărul de la Vorkuta. A fost eliberat în 1954, după moartea lui Stalin, iar în 1956 a publicat primul articol despre ceea ce urma să devină TRIZ. A continuat să lucreze la metodologie până la sfârșitul vieții, în 1998.

Dar ce este TRIZ?

TRIZ este acronimul rusesc pentru Teoria Rezolvării Inventive a Problemelor (Teoriya Resheniya Izobretatelskikh Zadach). Este o metodologie de inovare construită pe o premisă radical diferită de cea a metodelor de ideație: soluția problemei dumneavoastră există deja, undeva, rezolvată de altcineva, într-un domeniu de care probabil nu ați auzit niciodată.

Prin analiza sistematică a sute de mii de brevete, Altshuller și cei care i-au continuat munca au extras tiparele care se repetă și le-au transformat într-un set de instrumente. TRIZ nu vă cere să fiți creativi. Vă cere să vă formulați corect problema și apoi vă indică direcțiile în care s-au găsit, istoric, soluții pentru probleme cu aceeași structură.

Diferența față de brainstorming este esențială. Brainstormingul generează multe idei și speră ca una dintre ele să fie bună. TRIZ generează puține idei, dar orientate. Nu este o metodă de a gândi mai mult, ci de a gândi în direcția corectă.

TRIZ Toolset

Contradicția

Punctul de plecare în TRIZ nu este ideea, ci contradicția. Un sistem — tehnic sau organizațional — evoluează atunci când o contradicție este rezolvată, nu atunci când este ocolită.

Contradicția tehnică apare când îmbunătățirea unui parametru degradează un altul: vrem un ambalaj mai rezistent, dar devine mai greu și mai scump. Contradicția fizică este mai dură: același parametru trebuie să aibă simultan două valori opuse — trenul de aterizare al unui avion trebuie să fie prezent, la aterizare, și absent, în zbor.

Reflexul obișnuit în fața unei contradicții este compromisul: găsim un echilibru rezonabil între cele două cerințe și îl numim soluție.

În logica TRIZ, compromisul nu este o soluție. Este un eșec de proiectare.

Soluția inventivă este cea care elimină contradicția, nu cea care o negociază.

Matricea contradicțiilor și cele 40 de principii inventive

Este cel mai cunoscut instrument TRIZ. Altshuller a redus parametrii aflați în conflict în invenții la 39 de parametri generici — masă, viteză, rezistență, fiabilitate, ușurință de fabricație și așa mai departe — și a extras din brevete 40 de principii inventive: soluții-tipar precum segmentarea, extragerea, asimetria, acțiunea preliminară sau utilizarea unui mediu inert.

Matricea este un tabel de 39×39. Pe o axă se află parametrul pe care vrem să îl îmbunătățim, pe cealaltă parametrul care se degradează în consecință. La intersecție găsim principiile care au funcționat cel mai frecvent, istoric, pentru acea combinație. Nu primim soluția. Primim direcția de căutare — ceea ce, în fața unei foi albe, valorează mult mai mult decât pare.

Pentru contradicțiile fizice, TRIZ oferă principiile separării: în timp, în spațiu, la nivel de condiție și între parte și întreg. Trenul de aterizare își rezolvă contradicția prin separare în timp.

Idealitatea și Rezultatul Final Ideal

Idealitatea este raportul dintre funcțiile utile ale unui sistem și suma costurilor și a efectelor nedorite pe care le generează. Observația lui Altshuller este că sistemele evoluează, în timp, în direcția creșterii idealității.

Rezultatul Final Ideal (Ideal Final Result) este exercițiul de a descrie soluția perfectă înainte de a ști cum poate fi obținută: funcția se realizează singură, fără sistem, fără cost, fără efecte adverse. Este deliberat imposibil. Rolul lui nu este să fie atins, ci să blocheze coborârea prematură în compromis.

Legile evoluției sistemelor tehnice

Analiza brevetelor a arătat că sistemele tehnice nu evoluează haotic, ci pe traiectorii previzibile: către dinamizare, către creșterea gradului de fragmentare, către trecerea de la nivelul macro la nivelul micro, către automatizare și eliminarea prezenței umane din operare.

Consecința practică este considerabilă: dacă știm pe ce traiectorie se află sistemul nostru și în ce punct al ei, putem anticipa care este următorul pas. Al nostru sau al concurenței.

Nu lipsa de idei, ci inerția psihologică

Cel mai mare obstacol în rezolvarea unei probleme dificile nu este lipsa de idei. Este inerția psihologică: tendința de a căuta soluția în vecinătatea imediată a experienței noastre, în vocabularul domeniului nostru, în ceea ce a funcționat data trecută.

Toate instrumentele TRIZ au, în fond, aceeași funcție: să ne scoată din acest tipar. Ne obligă să reformulăm problema în termeni abstracți, generici, să căutăm soluția la acel nivel — și abia apoi să revenim în domeniul nostru pentru a o traduce înapoi în concret.

Acesta este și motivul pentru care TRIZ a ieșit demult din inginerie. Contradicțiile, idealitatea și inerția psihologică nu sunt fenomene tehnice, ci fenomene umane. Organizații precum Samsung, Intel, General Electric, Boeing sau Procter & Gamble folosesc TRIZ nu doar în proiectarea produselor, ci și în procese, servicii și decizii de strategie.

The only way to do it is to do it

Am putea să mai vorbim mult despre TRIZ: despre analiza substanță-câmp și soluțiile standard, despre ARIZ — algoritmul complet de rezolvare a problemelor inventive — sau despre operatorul sistemului, cunoscut și ca metoda celor nouă ecrane. Însă ne oprim aici.

Pentru că TRIZ nu se învață citind despre TRIZ. Se învață luând o problemă reală, formulând contradicția din spatele ei și refuzând, pentru prima dată, compromisul care părea inevitabil. Pentru că, până la urmă, „the only way to do it is to do it”.

Ready for TRIZ?

Dacă vreți să testați metodologia pe o problemă reală din organizația dumneavoastră, haideți să vorbim.